Românii scriu în engleză pentru a le ajunge gândurile la un număr cât mai mare de utilizatori!
De ce nu funcționează Twitter în România? Să fie oare limba noastră atât de dulce, încât nu ne putem abține, și ne vine să scriem mai mult de 140 de caractere de fiecare dată? Să fie oare cultura abundentă de vină?
Sau ne lipsesc ideile principale? Poate vezi, scuipă-n sân, că tocmai gânditorii ce trag concluziile ne lipsesc. De-asta simțim mereu nevoia de a colabora cu externul pentru a ajunge la concluzia unei idei născute de intern? Asta să fie problema? Lipsa de idei finale, concise?
Nu! Eu cred că problema vine de la vorba multă, de la părerile pe care le tragem, la indigo, dar pe care nu le reținem în noi, ci dorim să le exprimăm nealterate! Apropo de vorbă multă sau, mai bine zis, de nevoia multora de a se exprima în exces, citesc clișeele internetului:
Cineva scrie pe propria pagină de socializare că este enervat de faptul că s-a luat lumea de el în autobuz pentru că avea ghiozdan în spinare, iar de oamenii care veneau de la piață, cu plasele pline, nu se lua nimeni. Și iată, multă lume, foarte multă lume a pornit susținerea.
Clișeele curgeau grămadă, cum că, vezi Doamne, e o ură selectivă față de tineri. Pe de altă parte, altul spune că și el a pățit asta, și, vai!, cât de rău este să treci printr-o astfel de experiență. Se simțea exclus, și acum, în sfârșit, simte că rezonează cu cineva. Sute de like-uri, share-uri și comentarii prietenești!
Nimeni nu i-a spus blamatului în cauză că ghiozdanul pe care-l poartă în spinare ocupă, literalmente, locul unei alte persoane, iar, pe lângă asta, îi lovește pe toți din jur cu el, în timp ce plasele pline (care îl deranjau enorm) stau printre picioare.
Nimeni nu i-a spus!
Eu cred că de-asta nu zboară Twitter în România: nu mai poți scoate pe gură atât de multe tâmpenii și, mai ales, nu vei fi susținut în a le spune. Twitter este mult mai neprietenos, mult mai rece și direct. Pragmatismul ne sperie îngrozitor, în timp ce pupăm cu poftă moaștele Pierderii de Timp.
TUTUROR 